Rafael Alberti
(Spania: 16 decemrie 1902 - 28 octombrie 1999)
ÎNGERII MORŢI
Căutați, căutați-i:
în insomnia conductelor uitate,
în pâraiele-ntrerupte de tăcerea gunoaielor,
nu departe de mocirle incapabile să păstreze un nor,
doi ochi pierduți,
un inel rupt
ori o stea călcată-n picioare.
Pentru că eu i-am văzut:
în acele molozuri efemere ivite din ceaţă.
Pentru că eu i-am atins:
în exilul unei cărămizi defuncte,
venită în neant dintr-un turn, dintr-un car –
nu prea departe de vetrele ce se prăbuşesc
şi nici de-acele frunze crispate ce se-ntipăresc pe tălpi.
În toate astea.
Și mai mult în aşchiile vagabonde ce se mistuie fără foc,
în acele prăbuşita absențe de care suferă mobilele uzate,
nu departe de numele și semnele care se răcesc în pereți.
Căutați, căutați-i:
sub picăturii de ceară ce-ngroapă un cuvânt într-o carte
ori semnătura de pe un colţ de scrisoare
pe care o poartă în vârtejuri praful
Pe lângă cioburile risipite ale unei sticle,
lângă pingeaua rătăcită-n zăpadă,
lângă un brici părăsit pe marginea unei prăpăstii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu