CONSTANT TONEGARU

CONSTANT TONEGARU

(26 februarie 1919 - 10 februarie 1952)

FIARA CARE S-A PIERDUT

(Constant Tonegaru)

Rămân poet cu versuri cununate

scrise de inimă albastră și urât,

când aș fi vrut să fiu un porc mistreț

să-mi port prin lume colții poleiți de la rât.

Caut pauza, mereu simpla cezură:

nu știu că ești, poate să fii un fum

și, Doamne, când sudui că m-ai făcut altcum

îmi auresc dinții din gură.

Aș fi pus laba pe pământ

izbind copita cât unghia de heruvim

spre a bate clopotele în turle

ca să vadă cine sunt.

Pe norii așezați în trepte

încerc să umblu seara să mă aflu,

îmi scot piciorul afară din odaie,

dar curge ca țărâna în spice drepte.

Caut pauza, cu virgula viu,

deocamdată pe hârtii

o port după gât ca o blană de vulpi argintii -

găsesc eu punctul ceva mai târziu.

Acum mai fac un pas și încă merg

până rămân numai o mână,

tot ce-a crescut înalt să îngroape,

cînd mă presar în dealuri de țărână.