A venit pe lume la Bulzești, județul Dolj (29 februarie 1936) și ne-a părăsit la 8 decembrie 1996 într-un București friguros ți trist.
A fost poet, dramaturg, prozator, eseist, traducător, iar opera i-a fost tradusă în țări de pe aproape tot mapamondul literar.
A ocupat funcția de Ministru al Culturii în Guvernul Văcăroiu, perioada care l-a măcinat fizic și i-a grăbit sfârșitul.
A fost la un pas de Premiul Nobel pentru literatură, fiind „ajutat” să piardă prin complot din interior. Lista celor cinci nume ale sabotorilor este, încă, secretă.
A murit lăsând în manuscris 15 volume, poezie, roman, eseu și un jurnal.
Rămâne, alături de Nichita Stănescu, unul dintre cei mai influenți și mai citiți poeți contemporani.
POVESTE
(Marin Sorescu)
Sufletul tău funcționează cu lemne,
Iar al meu cu electricitate.
Dragostea ta umple cerul de fum,
A mea e din flăcări curate.
Totuși vom mai merge împreună
O bună bucată de pământ,
O bună bucată de cer,
O bună bucată de lună.
Vom fi fericiți pentru iarbă
Și pentru lac,
Vom râde pentru copac,
Vom slăvi drumul drept cu câte-o gură
Și vom ține un moment de reculegere
Pentru fiecare cotitură.
Ne vom lua după umbra mea
Care merge înainte,
Ne vom lua după primul gând,
Ne vom lua după două-trei cuvinte.
Până când ne va ieși în cale
Sfânta Vineri
Să ne spună printre altele
Că nu mai suntem tineri.
Și că ea n-o să ne mai dea de-acum
Nici electricitatea pentru flacără,
Nici lemne pentru fum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu