Jorges Luis Borges
(Argentina: 24 august 1899 – 14 iulie 1986)
ANUL 40
Bătrânele clădiri erau mari ca stindardele şi fiece curte avea stele deosebite
Curtea din spate era o altă lume, făcută din învălmăşeală, ocnaşi negri şi focuri în aer,
Rotunjimile ghirlandelor fruste erau mereu întoarse spre pampas.
La Sfântul Benedict din Palermo amurgurile roşii năşteau soldaţi.
Străzile al căror praf îl ridicau patrulele, dădeau – sau aproape – în plin pampas
Pe care cu osii joase, cu oiştea târâtă de jugul boilor mari, fluviul se scurgea spre case
Don Juan Manuel de Rosas era robust, pretutindeni prezent, nemuritor.
Oglinzi monstruase, inimile erau pe atunci aceleaşi.
An de har, de minunată cruzime, era vremea nepăsării şi-a menuetului răscoalei.
Moartea era enormă, uşoară, profundă cum sunt câmpia şi noaptea,
An al candorii şi-al sângelui risipit: an de mare alarmă şi de cocarde roşii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu