GELLU DORIAN

SFÂRȘITUL LUMII

Așteptat la colțul casei tale de-o măturătoare mecanică,

vei fi luat și dus la groapa de gunoi a orașului,

                                                                          între tufele

de rosa canina și corcoduși, în croncănitul ciorilor, lătratul 

         câinilor și mâinile aspre, pline de răni

                    ale cerșetorilor

care caută ciosvârta neroasă aruncată de la masa celor

                                                                                               ajunși,

mototolit ca o hârtie

pe care stau scrise și necitite ultimele tale poezii de dragoste,

este posibil să simți, ca în oglindă femeia chipul trecut, sfârșitul

                                                                                                  lumii?

Gellu Dorian, Un acoperiș plin de îngeri, 2002