DEMOSTENE BOTEZ

DEMOSTENE BOTEZ
(29 iulie 1893 - 17 martie 1973)

RĂNITUL DINTRE LINII

(Demostene Botez)

Ce plumb mă leagă de pământ,

Ce greu mi-e trupul şi ce frânt,

Ce linişte e-n jur acum

Mi-e viaţa numai ca un fum.

Îmi cad pe faţă fulgi de nea

Ca pe un bulgăr de mormânt

Şi nu-i nici ploaie şi nici vânt,

Ce rece e pe faţa mea.

De unde-n gură-atât cobalt,

Ce mult aş vrea să-mi fie cald,

Să nu se-audă nici un tun,

Ce-nalt e cerul şi ce bun.

Toate-s aproape şi departe

Şi parcă-s legănat de ape,

Cu ochii în eternitate,

Ce stranie singurătate.

Iar ninge tare şi mi-e frig,

Aş vrea să mă ridic, să strig.

Cine-i alături şi mă cheamă,

Mamă, mamă.