DANIELA CAUREA
Dispărută la cutremurul din 4 martie 1977.
POEZIE (XX)
(Daniela Caurea)
Don Quijote, călare pe-o singură
frunză, cutreieră anotimpul,
jurând că nu se mai împarte
cu nici o femeie, se biciuie seara
cu iasomie şi cu fier îndulcit
cu ienupăr, lecuindu-şi în ciubere
cu lapte superbele-i picioare de sticlă. I se urcă racii pe unghii,
în sânge, şi el jură
mai departe castitatea cuibului
său cu paie ferecate-n lacrimă
de nesomn. Curetzane spăşite
vin să-i cureţe aerul şi vântul
de orice fir de aripă, ce-ar putea
să-i rupă plămânii, luminându-i
auzul şi mersul cu neînflorită
goliciunea lor şi cutreierând
câmpiile cu mult prea verde
senin, cântându-i poemele lui
de poet androgin.
(DIn volumul „Adalbert Ignotus”, 1977)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu