duminică, 5 aprilie 2020

GEORGE G. ASZTALOS

GEORGE G. ASZTALOS!

(6 Aprilie 1963)


în sfărșit un poem serios
(George G. Asztalos)

totul e un post-scriptum la aleluia
serios habar n-am
ce drăcie îl îndumnezeiește
dar se resimte în lacrimile tuturor
porțiilor zdravene de rîs

aha vine moartea îi șoptește urechea află noutăți
îi zice ai murit mortule culmea e
că o mai și plătește pentru asta cu viața

eu și balaurul meu în capot de baie
acrobați de tot circul
dresați de aplauze
ne facem numărul
și habar n-avem

și ce se poate face întreabă doctorul
le știe pe toate zice ai o bubă ai grijă nu rîde
nu mai păpa nu mai respira
fă o cură dă-ți pastile autoadmirante e serios
sunt vinovat îi spun doctore uimește-mă
poftim
doar pentru asta te plătesc

și ce se mai poate mîntui întreabă preotul
e atotștiutor zice ai păcătuit mărturisește
că te întrebuințezi negativ e grav
zice pune-ți cenușă de busuioc în păr
părinte îi zic îmi pare extrem dar știm
toată istoria milei suntem bolnavi e normal
doar pentru asta te miluim

acuma ce-o fi o fi
pe fața mea e o primăvară perpetuuă
îmi răsare mereu înfloritor
un fel de iarbă pitică

arăt ca un scăpat din Animal Planet
rîdeți voi
dar o să mă dau cu frișcă va fi delicios
o să mă radă moartea neted
și frumos


Simt de îţi stă mintea

Mottor:

Zeiţo să intrăm undeva
că simt că o să fac
dragoste pe mine!

Evident facem o grămadă
de stupizenii îndrăgostite
pe care omul normal
nu le-ar face
să nu-l râdă şi curcile.

Iar dacă azi nu iubim
şi totu' îi trist de-ţi mere prost
ca noaptea
mâine iubeşti o lume întreagă
şi toate îs bune şi faine.

Nu-i chiar frumos să fim
doar nişte măşti pe un zid
oricât de artistic atractive
pentru că
doar frumuseţea profundă
cu adevăr asumat
şi relevat
face diferenţa.

Altfel suntem şi rămânem
tablou
Într-o galerie oarecare.

N-o prea înţelege nimeni dar dintotdeauna
dragostea se simte
e dată dragului
dar se simte în prostie.

Degeaba îi spui omului măinene
a fi om e echivalent olfactiv
cu mirosul suav mixat
între lavandă şi urină
că amorezul va da din coadă
şi va mirosi cu nesaţ
până îi lasă gura apă
până îi ţiuie dulce urechile.

În rest
există poezia bunului simţ pentru că
mai trebuie să-ţi stea mintea.

Şi să-ţi umble sufletul ca în reluare pe lună!

Adă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

DRAGOSTE(A), DE CE?

  t S r o n e s p d o 1 t t l 6 l 9 c 6 t h 9 8 l h r   u 0 m i C a m 7 1 a g i m 6 h 6 0 m u 1 0 6 h f m a t 1 3 u 5 c 2    ·  Distribuit p...