DUMITRU ȚIGANIUC

RUGĂ PENTRU BASARABIA

Copil, mă uimea peste Prut o biserică

în care intra o căruță cu cai,

grămada de grâu - o cocoașă himerică -

vărsa un miros de făină de rai.

Nici cruce spre nori, nici odăjdii pe-afară,

doar saci și-armăsari și lumină de roți

și îngerii puberi zburând să nu moară

spre mine, prin valuri, prin flori în saboți.

O rugă-am șoptit, un descântec de clipe

spre malul de ceață cu-armonici plângând,

și îngerii zvelți și-mpușcați în aripe

în mine primeau adăpost mai curând.

Să nu mă mai mir niciodată găsindu-mi

în fiece os câte-un sfânt prea curat

că-n trupu-mi cu ceaiuri umplut și cu gându-mi

respiră-o biserică veche de sat.

Biserică-a mea ce-ai venit pe-o corabie

ca Noe în funii de spaimă încins.

Lumină de îngeri salvați, Basarabie,

altarul din inima mea neînvins.

DUMITRU ȚIGANIUC, Pro Basarabia,

PODUL DE FLORI DE LA PRUT (ediție specială a Gazetei de Botoșani), iunie 1991