Moartea-i o oglindă: în ea te vezi așa cum ai fost.

Definiţie de Costel Zăgan despre moarte

votează acum

adaugă un comentariu

Moartea-i o oglindă: în ea te vezi așa cum ai fost.

Costel Zăgan

DIO (4) (UN MORT MAI DEPARTE)

 

DIO (4)

 C-un mort mai departe

Tătuţa a fost primul mort din familia sa. Dio i-a închis ochii ţi l-a legat c-un batic sub bărbie. Apoi nu l-a mai văzut decât în sicriu.

Părea, privit din partea stângă, supărat. Din dreapta, împăcat. Dinspre picioare, chipul împietrit nu mai spunea nimic. Nici măcar adio! Ori, ce mai faci , nepoate?
Atunci nu şi-a mai putut reţine lacrimile: curgeau ca din două robinete gemene uitate deschise! La fel i-a ţâşnit întrebarea din gura parcă mută: De ce, Doamne, de ce?
Limpede şi răcoroasă, tăcerea împiedică însă ecoul să iasă afară, la aer!

Pletos şi cu barbă, încă nu trecuseră cele 40 de zile de la înmormântare, Dio aştepta autobuzul de 2. Retras în lumea gândurilor, nici nu-i observă sosirea.
În schimb, a "simţit-o" pe Ea : cu toate cele cinci simţuri din dotare! Tocmai cobora! Rochia nu reuşea să-i acopere prezenţa. Nu ştie nici când, nici cum a ajuns în faţa Ei:
-Domnişoară, căutaţi pe cineva?
-Şcoala. Caut şcoala!
-Uitaţi-o, în vale! Însă nu-i nimeni la şcoală la această oră! Vă pot conduce, dacă doriţi, la director! Locuieşte în apropiere. La 2-3 case, mai încolo.
-Dar nu pleacă autobuzul?
-Este timp!
Fata îl măsură din cap până-n picioare: blugii şi capul pletos nu-i prea inspirau încredere. Barba şi o durere abia ghicită în glas şi pe chip, totuşi, i-au deschis fetei gura:
-Să mergem la tov. director!
-Să!
Autobuzul a rămas în urmă ca un animal abandonat de stăpân: schelălăind răblăgit!

Costel Zăgan

SCRISOARE LA ÎNCEPUT DE AN ȘCOLAR

Dragi Copii,
Nimic nu mai este ca altădată: nici vacanţa, nici şcoala, nici voi, nici părinţii voştri, nici dascălii voştri!
Toate se schimbă cu o viteză uluitoare: trecutul, prezentul şi viitorul nu sunt decât o mixtură atemporală!
Nu ştii de unde să te iei şi unde să te pui!
Totuşi, ceva a rămas neschimbat: surâsul inocenţei voastră: larg, atât de larg şi atât de încăpător că lumea, pur şi simplu dispare în colţul gurii!

Costel Zăgan (4 septembrie 2022)

DEPĂRTAREA DE LÂNGĂ TINE

 

Depărtare minimă

Drumul spre şcoală trece prin inimă

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (4 septembrie 2022)

DIO (3) (CUM SE DE-FACE PRIMĂVARA)

 - Dio, ce faci cu mâna pe genunchiul meu?

- Vreau să simt cum e răcoarea.

- Îmi închipui că-i rotundă...

-Rotundă și rece. Nu știu însă: urcă sau coboară!?

-Dio!

- Maria!

- Prezentările fiind făcute...

 - Și des-făcute...

- Nu prea cred!

- Nici eu, dar am încercat.

- C-o singură floare...

- Nu se des-face primăvara!

- Mai știi: de ce mai insiști?

- Pentru că am un buchet de flori.

- Sunt de gheață!

- Sunt un vulcan!

- Înghețat.

- S-o crezi tu!

- O cred.

- Eu, nu.

- Eu, da.

- Atunci?

- Atunci.

Costel Zăgan, DIO (3)

DIO(2) (CASĂ, DULCE CASĂ)

 - Dio, e departe?

- Nu, e aproape de mine.

- Interesant!

- Posibil. Să sperăm că-i acasă, nu la câmp, la desfăcat porumbul!

-  Tu pe unde stai?

- Următoarea casă-i a mea. Mă rog, a părinților mei!

- Ești aproape de școală!

- Întotdeauna.

- Uite, după colțul străzii...

- Începe toamna!

- Dar cu Dumneavoastră, Domnișoară vine primăvara!

- Dio, nu degeaba, Domnul Director mi-a șoptit să fiu atentă: la drum!

- Ce-i drept, e cam desfundat, drumul. Se tot chinuiesc unii să-l asfalteze, dar nu le iese nici în ruptul capului!

- Și trebuie să-și rupă oamenii picioarele, săracii!

- Nu trebuie, dar nu au încotro: de gropi!

- De gropi și de neglijență!

- Da, neglijență politică!

- Noi votăm, noi suportăm.

Costel Zăgan, DIO (2)

DIO (1) IDENTIFICĂRI CU DIO

 - Alo, Dio, ești acasă?

- Cam pe-acolo, Domnule Director.

- Vino, te rog, până la școală: am o sarcină urgentă pentru tine!

- Dacă-i urgentă, cu mare plăcere...

- Știi că nu te-aș fi deranjat din timpul tău liber, dacă nu ar fi așa!

- Nicio problemă! Într-un sfert de oră, sunt la școală!

- Bine.

...................................................................................................................

- Bună ziua.

- Bună, Dio. Îți prezint pe noua colegă de agricultură.

- Bună ziua!

- Sărut-mâna! Cred că v-am mai văzut undeva...

- Este posibil, părinții mei au rude pe aici.

- Mă gândeam eu...

-Dio, mai bine gândește-te la cineva care s-o primească în gazdă pe domnișoara Sonia!

- M-am gândit.

- Domnișoară, vă dau pe mâinile lui Dio!

- Deocamdată, lăsați bagajele aici, revenim după ce rezolvăm  problema!

- Nădăjduiesc: niște soluții viabile?

- Aș putea spune chiar confortabile.

- Să mergem, Dio, că mi se face foame!

- Domnișoară, după Dumneavoastră!

- Dio, ai grijă!

- Întotdeauna, Domnule Director!

Costel Zăgan, DIO (1)

DIO (0)

 Oameni fără trup? Dar ce te faci cu cei fără suflet?

Costel Zăgan, Inventeme

NOTĂ INFORMATIVĂ

Scrie toate versurile pe care le ştii

povesteşte toate romanele pe care le-ai citit

descrie cu lux de amănunte toate fetele şi femeile pe care le-ai iubit

scoate din tine toate nestematele folclorice

vomită tot azurul cu care ţi-ai protejat dragostea

imortalizează-ţi pe loc toate insomniile bacoviene

scrie scrie până când genunchii tăi vor recita şi ultima postumă a lui Eminescu

Şi dacă ţi-ai uitat numele semnează

NB simt o prăpastie dulce-amară

cum se smulge din mine

ca

un

apendice

Costel Zăgan, Ode gingaşe (8 august 2022)

CREATININĂ

Trăiesc

la nivelul

unei propoziții

numai

în week-end

ies

în frază

să-mi recit

ultima poezie

ultima infracțiune

ca și cum

aș fi comis

un psalm

sardonic

Costel Zăgan

 Frunză verde de nocturnă

viața cade ca o brumă

și nici una și nici alta

a-nghețat de verde balta

Costel Zăgan