DIO(2) (CASĂ, DULCE CASĂ)

 - Dio, e departe?

- Nu, e aproape de mine.

- Interesant!

- Posibil. Să sperăm că-i acasă, nu la câmp, la desfăcat porumbul!

-  Tu pe unde stai?

- Următoarea casă-i a mea. Mă rog, a părinților mei!

- Ești aproape de școală!

- Întotdeauna.

- Uite, după colțul străzii...

- Începe toamna!

- Dar cu Dumneavoastră, Domnișoară vine primăvara!

- Dio, nu degeaba, Domnul Director mi-a șoptit să fiu atentă: la drum!

- Ce-i drept, e cam desfundat, drumul. Se tot chinuiesc unii să-l asfalteze, dar nu le iese nici în ruptul capului!

- Și trebuie să-și rupă oamenii picioarele, săracii!

- Nu trebuie, dar nu au încotro: de gropi!

- De gropi și de neglijență!

- Da, neglijență politică!

- Noi votăm, noi suportăm.

Costel Zăgan, DIO (2)