C-un mort mai departe
Tătuţa a fost primul mort din familia sa. Dio i-a închis ochii ţi l-a legat c-un batic sub bărbie. Apoi nu l-a mai văzut decât în sicriu.
Părea, privit din partea stângă, supărat. Din dreapta, împăcat. Dinspre picioare, chipul împietrit nu mai spunea nimic. Nici măcar adio! Ori, ce mai faci , nepoate?
Atunci nu şi-a mai putut reţine lacrimile: curgeau ca din două robinete gemene uitate deschise! La fel i-a ţâşnit întrebarea din gura parcă mută: De ce, Doamne, de ce?
Limpede şi răcoroasă, tăcerea împiedică însă ecoul să iasă afară, la aer!
Pletos şi cu barbă, încă nu trecuseră cele 40 de zile de la înmormântare, Dio aştepta autobuzul de 2. Retras în lumea gândurilor, nici nu-i observă sosirea.
În schimb, a "simţit-o" pe Ea : cu toate cele cinci simţuri din dotare! Tocmai cobora! Rochia nu reuşea să-i acopere prezenţa. Nu ştie nici când, nici cum a ajuns în faţa Ei:
-Domnişoară, căutaţi pe cineva?
-Şcoala. Caut şcoala!
-Uitaţi-o, în vale! Însă nu-i nimeni la şcoală la această oră! Vă pot conduce, dacă doriţi, la director! Locuieşte în apropiere. La 2-3 case, mai încolo.
-Dar nu pleacă autobuzul?
-Este timp!
Fata îl măsură din cap până-n picioare: blugii şi capul pletos nu-i prea inspirau încredere. Barba şi o durere abia ghicită în glas şi pe chip, totuşi, i-au deschis fetei gura:
-Să mergem la tov. director!
-Să!
Autobuzul a rămas în urmă ca un animal abandonat de stăpân: schelălăind răblăgit!
Costel Zăgan
Dragi Copii,
Nimic nu mai este ca altădată: nici vacanţa, nici şcoala, nici voi, nici părinţii voştri, nici dascălii voştri!
Toate se schimbă cu o viteză uluitoare: trecutul, prezentul şi viitorul nu sunt decât o mixtură atemporală!
Nu ştii de unde să te iei şi unde să te pui!
Totuşi, ceva a rămas neschimbat: surâsul inocenţei voastră: larg, atât de larg şi atât de încăpător că lumea, pur şi simplu dispare în colţul gurii!
Costel Zăgan (4 septembrie 2022)
Drumul spre şcoală trece prin inimă
monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (4 septembrie 2022)
- Dio, ce faci cu mâna pe genunchiul meu?
- Vreau să simt cum e răcoarea.
- Îmi închipui că-i rotundă...
-Rotundă și rece. Nu știu însă: urcă sau coboară!?
-Dio!
- Maria!
- Prezentările fiind făcute...
- Și des-făcute...
- Nu prea cred!
- Nici eu, dar am încercat.
- C-o singură floare...
- Nu se des-face primăvara!
- Mai știi: de ce mai insiști?
- Pentru că am un buchet de flori.
- Sunt de gheață!
- Sunt un vulcan!
- Înghețat.
- S-o crezi tu!
- O cred.
- Eu, nu.
- Eu, da.
- Atunci?
- Atunci.
Costel Zăgan, DIO (3)
- Dio, e departe?
- Nu, e aproape de mine.
- Interesant!
- Posibil. Să sperăm că-i acasă, nu la câmp, la desfăcat porumbul!
- Tu pe unde stai?
- Următoarea casă-i a mea. Mă rog, a părinților mei!
- Ești aproape de școală!
- Întotdeauna.
- Uite, după colțul străzii...
- Începe toamna!
- Dar cu Dumneavoastră, Domnișoară vine primăvara!
- Dio, nu degeaba, Domnul Director mi-a șoptit să fiu atentă: la drum!
- Ce-i drept, e cam desfundat, drumul. Se tot chinuiesc unii să-l asfalteze, dar nu le iese nici în ruptul capului!
- Și trebuie să-și rupă oamenii picioarele, săracii!
- Nu trebuie, dar nu au încotro: de gropi!
- De gropi și de neglijență!
- Da, neglijență politică!
- Noi votăm, noi suportăm.
Costel Zăgan, DIO (2)
- Alo, Dio, ești acasă?
- Cam pe-acolo, Domnule Director.
- Vino, te rog, până la școală: am o sarcină urgentă pentru tine!
- Dacă-i urgentă, cu mare plăcere...
- Știi că nu te-aș fi deranjat din timpul tău liber, dacă nu ar fi așa!
- Nicio problemă! Într-un sfert de oră, sunt la școală!
- Bine.
...................................................................................................................
- Bună ziua.
- Bună, Dio. Îți prezint pe noua colegă de agricultură.
- Bună ziua!
- Sărut-mâna! Cred că v-am mai văzut undeva...
- Este posibil, părinții mei au rude pe aici.
- Mă gândeam eu...
-Dio, mai bine gândește-te la cineva care s-o primească în gazdă pe domnișoara Sonia!
- M-am gândit.
- Domnișoară, vă dau pe mâinile lui Dio!
- Deocamdată, lăsați bagajele aici, revenim după ce rezolvăm problema!
- Nădăjduiesc: niște soluții viabile?
- Aș putea spune chiar confortabile.
- Să mergem, Dio, că mi se face foame!
- Domnișoară, după Dumneavoastră!
- Dio, ai grijă!
- Întotdeauna, Domnule Director!
Costel Zăgan, DIO (1)
Şi dacă ţi-ai uitat numele semnează
t S r o n e s p d o 1 t t l 6 l 9 c 6 t h 9 8 l h r u 0 m i C a m 7 1 a g i m 6 h 6 0 m u 1 0 6 h f m a t 1 3 u 5 c 2 · Distribuit p...
