revista EXTEMPORAL LIRIC: ‎Costel Zăgan‎ : Țeapa lui Vodă

revista EXTEMPORAL LIRIC: ‎Costel Zăgan‎ : Țeapa lui Vodă: Copiii încremeniseră cu ochii la turul pantalonilor personajului incognito: o morişcă de doi lei şi douăzeci şi cinci d...

ION ȚOANȚĂ

VIS (șaptesprezece)

Croșetez poeme,

covoare de flori

macerate

în timp.

Ion Țoanță, Templul devenirii noastre, 2014

JACQUES PREVERT

JACQUES PREVERT
(4 februarie 1900 - 11 aprilie 1977)

LUPTA CU ÎNGERUL

(Jacques Prevert)

Nu te duce.

Totu-i dinainte aranjat

meciul e trucat

şi când o s-apară el pe ring

învăluit în fulgere de magneziu

vor intona asurzitor un Te Deum

şi-nainte chiar de te-a scula de pe scaunul tău

ei au să-ţi bată clopotele din răsputeri

au să-ţi azvârle-n obraz

buretele sfinţit

şi n-o să ai timp să-i zbori în pene

au să se năpustească asupra-ţi

iar el o să te lovească sub centură

şi-o să te prabuşeşti

cu braţele puse stupid în cruce

în rumeguş

şi niciodată n-o să mai poţi face dragoste.

MIRELA LUNGU

10 aprilie 2011 la 18:32 ·
ritual fantastic (eros si thanatos)
nu aş putea să scriu despre tine despre noi ar fi un viol absurd ca un fier roşu strecurat printre coapse în noaptea aceea grea şi ceţoasă în care nu ne mai găseam mâinile şi ne căutam cu limbi de foc precum nişte balauri noi suntem imemoriali tu ştii asta iubitule doar tu ştii cât de adevărat este dansul acesta între eros şi thanatos nu există decât un pas pe care eu nu-l voi face niciodată deşi au fost momente în care mă imaginam dincolo duminica asta am înţeles tu eşti sacru eu doar profana pe care încercai s-o iniţiezi într-un ritual fantastic dar nu nu eram pregatită şi nici suficient de vicleană să fug şerpeşte pe cărările trupului tău aş fi mers doar dacă îmi jurai că vor duce toate la mecca

EMIL-IULIAN SUDE

‎Mihail Daniel Cristea-Enache‎ în Pro LDA

Stimate colege, stimați colegi de învățământ,

De Ziua Internațională a Rromilor, la mulți și buni ani! pentru prietenii mei rromi
Și o poezie de Emil-Iulian Sude, poet talentat, o voce deja distinctă:

Vine pe la noi Dumnezeu în caserole albe

de la depărtare
de porțelan. cuibărit. se desfac
niște porumbei din polistiren.

nu mai avem loc pe băncile de metal
ne punem cu fața la soare
valurile mării în parcul
unde o vioară vertical ruginește

să nu se verse ciorba Dumnezeiască
suntem în stare să o strângem în căuș
un izvor cu vitamine și linguri de carne

mai aruncăm câte o înjurătură de la unul la altul
am da din ce nu avem porții colosale
de pâine

ne strângem la piept ne facem că avem aceeași chemare Dumnezeu tot mai micuț
în pahare

tragem șapca pe ochi să zică lumea e de la soare. să ne vadă cei din afară un parc
o simfonie de bach

numai unul mai cucurigat ni-l arată pe Dumnezeu pe lângă oale gras de bun. să ne sporească uimirea lipidă glucidă mirosindă a fum

Ion Aldea Teodorovici - Lacrima Limbii Noastra

COSTEL ZĂGAN publicat în REVISTA ECREATOR

Poezii de Costel Zăgan

MICĂ EREZIE SS

Numai aici dragă Kitty
cina cea de taină
este servită în gamele
iar
duhul sfânt
circulă liber
ca
pasărea cerului

Însă
războiul
nu iartă
pe
nimeni
Nici
pe
Dumnezeu
Nici pe Dumnezeu
dragă Kitty

POVESTEA UNEI GAMELE

Dragă Kitty a fost odată o gamelă
Mică și de metal Avea un lichid
maroniu fără nimic solid N-avea miros
de ceai sau de cafea de supă nici atât
Acum
Prinde-ți bine nasul cu degetele Și a
runcă zoaia pe gâtul înfometat Poftă
bună NU Nu izbi gamela de pereți
Zâmbește Nici gardul de sârmă ghim
pată nu poate ține (mult) libertatea
la distanță Și-au trăit fericiți până la
prima gazare


INSOMNIEI CU DRAG

După
ce-am numărat
toate
stelele
și
oile
din
sat
Am trecut
la
femei
apoi
la
fete
La
nume
am început
să visez
Și-am
adormit
buștean
cu
poezia
pe
buze


VERDE SPRE ROȘU

Destine sfărmate-n mii de bucăți Roșul
pur sau impur Niște absurdități Murdări
te de sânge nevinovat Libertate egalita
te fraternitate Îngerii sau dracii conduc
lumea Doamne vine primăvara degea
ba Ce roșie-i iarba
și ce verde
era
odată


MI-E DOR DE ANNA FRANK

Și-atunci mi-am zis Ia să mai urc câteva trepte
spre amintire Poate-o găsesc jucându-se cu niș
te cărți jucăriile ei preferate Dragă Kitty aveai
dreptate Condiția umană a luat-o razna Și nici
n-ai cui să i te plângi Nici un cui nu mai este la
locul lui De niciun sentiment nu mai poți fi si
gur(ă) Iar Homo sapiens a ajuns cel mai feroce
animal În rest totu-i sehr gut


DAR UNDE-I TATA

Dragă Kitty raiul este o camera fără ferestre
Plină cu cărți în toate limbile pământului Să
nu exagerăm totuși Trebuie să fie loc Oamenii
merg nu zboară din bibliotecă în bibliotecă
Lectura are nevoie de-o cale de acces
De pildă cărțile de poezie mă ajută să respir
Cele de aventuri să uit de foame și singurătate
Numai cărțile de dragoste mă deprimă
Deocamdată
Nu înțeleg însă un lucru
Cum poate să fie nisipul
duminica
atât de albastru



ATÂT SE POATE

Dragă Kitty mașinăria asta invizibilă-I timpul
Macină totul amintiri speranțe dureri și mai
ales bucurii Toate au însă un gust inconfun
dabil Zilnic urcăm și coborâm din Turnul Ba
bel Bărbații de regulă coboară Să mai facă
vreun război Să mai pună la cale vreo confla
grație erotica Însă femeile au mereu aripile
deschise contratimp pulbere și iubire
Atât
Oare

ANNA FRANK PUR ȘI SIMPLU

Dragă Kitty
azi-noapte
L-am visat
pe
Dumnezeu
Și restu-i
pur și simplu
întuneric-bocnă

ȘI EU VREAU SĂ FIU ELEGANT(Ă)TOATĂ VIAȚA

Dragă Kitty religia salvează lumea
Atât Punct Sau două puncte fieca
re cu lumea sa Aici este problema
esențială Lumea mea Lumea ta Lu
mea lui Simțul de proprietate distru
ge vieți Însă nu poți pune totul la co
mun de pildă sufletul copilăria dure
rea Da oamenii vorbesc mereu despre
suferințele lor cotidiene Ușor-ușor sco
țându-și intimitatea pe pârleaz Nu-i bi
ne nu-i frumos nu-i elegant Eleganța
oameni buni ar trebui reinventată Nu
cea scorțoasă sau rece Doamne-ferește
Ci eleganța copilăriei
Cu surâsul pe buze


EMINESCU SĂRACU!

Alo Anna Frank Aici România Cine-i acolo
Iar ne bruiază extratereștrii
O fi sau n-o fi secu
Aceasta-i întrebarea
Păi vă lăudați c-o scoateți la capăt singuri
Așa-i așa-i
Soarta noastră-i singurătatea
Vezi Miorița și celebrele doine
Or fi celebre pentru voi românii și alte popoare migratoare
Care v-au sondat începuturile izvoarele și aurul
Și ăla înnegrit de supărare și Dorul vostru (inter)național
Și unde-ajunge nu-i hotar
Nici ochi spre-a cunoaște
Și vremea-ncearcă în zadar
Din goluri a se naște
Da tot Eminescu săracul
Sărac dar Român
Am zis
Și cu asta am rămas

fShare

Detalii

Scris de Costel Zăgan

Publicat: 20 Martie 2020

PABLO PICASSO

PABLO PICASSO

(Pablo Ruiz y Picasso, 25 octombrie 1881, Malaga - 8 aprilie 1973, Mougins/Cannes)

"Când eram mic mama mi-a spus: "Dacă te duci în armată, vei deveni general. Dacă te duci la seminarul teologic, vei deveni Papă." În schimb am dvenit artist şi sunt Picasso.

Daţi-mi un muzeu şi eu o să îl umplu.

Artistul este un receptacul pentru emoţii care vin de peste tot: din cer, din pământ, dintr-o bucăţică de hârtie, dintr-o formă trecătoare, dintr-o pânză de păianjen.

Arta purifică sufletul de praful vieţii de fiecare zi.

Unii pictori transformă soarele într-o pată galbenă, alţii transformă o pată galbenă în soare.

Dumnezeu este realmente doar un alt artist.

Există două feţe ale femeii: zeiţă şi nimic."

(Pablo Picasso)

ION CALOTĂ

Ion Calotă

Dragul şi admirabilul nostru prieten, Comsa Pompiliu, îmi mai face o surpriză plăcută, publicându-mi o poezie în revista pe care o conduce, una care are curajul să ne arate "Realitatea" la fel de dură cum este de fapt.

GEORGE G. ASZTALOS

GEORGE G. ASZTALOS!

(6 Aprilie 1963)

în sfărșit un poem serios

(George G. Asztalos)

totul e un post-scriptum la aleluia
serios habar n-am
ce drăcie îl îndumnezeiește
dar se resimte în lacrimile tuturor
porțiilor zdravene de rîs

aha vine moartea îi șoptește urechea află noutăți
îi zice ai murit mortule culmea e
că o mai și plătește pentru asta cu viața

eu și balaurul meu în capot de baie
acrobați de tot circul
dresați de aplauze
ne facem numărul
și habar n-avem

și ce se poate face întreabă doctorul
le știe pe toate zice ai o bubă ai grijă nu rîde
nu mai păpa nu mai respira
fă o cură dă-ți pastile autoadmirante e serios
sunt vinovat îi spun doctore uimește-mă
poftim
doar pentru asta te plătesc

și ce se mai poate mîntui întreabă preotul
e atotștiutor zice ai păcătuit mărturisește
că te întrebuințezi negativ e grav
zice pune-ți cenușă de busuioc în păr
părinte îi zic îmi pare extrem dar știm
toată istoria milei suntem bolnavi e normal
doar pentru asta te miluim

acuma ce-o fi o fi
pe fața mea e o primăvară perpetuuă
îmi răsare mereu înfloritor
un fel de iarbă pitică

arăt ca un scăpat din Animal Planet
rîdeți voi
dar o să mă dau cu frișcă va fi delicios
o să mă radă moartea neted
și frumos

Simt de îţi stă mintea

Mottor:

Zeiţo să intrăm undeva

că simt că o să fac

dragoste pe mine!

Evident facem o grămadă

de stupizenii îndrăgostite

pe care omul normal

nu le-ar face

să nu-l râdă şi curcile.

Iar dacă azi nu iubim

şi totu' îi trist de-ţi mere prost

ca noaptea

mâine iubeşti o lume întreagă

şi toate îs bune şi faine.

Nu-i chiar frumos să fim

doar nişte măşti pe un zid

oricât de artistic atractive

pentru că

doar frumuseţea profundă

cu adevăr asumat

şi relevat

face diferenţa.

Altfel suntem şi rămânem

tablou

Într-o galerie oarecare.

N-o prea înţelege nimeni dar dintotdeauna

dragostea se simte

e dată dragului

dar se simte în prostie.

Degeaba îi spui omului măinene

a fi om e echivalent olfactiv

cu mirosul suav mixat

între lavandă şi urină

că amorezul va da din coadă

şi va mirosi cu nesaţ

până îi lasă gura apă

până îi ţiuie dulce urechile.

În rest

există poezia bunului simţ pentru că

mai trebuie să-ţi stea mintea.

Şi să-ţi umble sufletul ca în reluare pe lună!

poezie de George G. Asztalos

Adă

EVGHENI EVTUȘENKO

EVGHENI EVTUȘENKO (18 iulie 1933 - 3 aprilie 2017)

SUNT ÎNGER

Nu beau, nu-njur

și îmi iubesc nevasta.

Nevasta mea,

accentuez aceasta.

Ca îngerii trăiesc retras.

Nu, nu-l citez pe Șcipaciov la orice pas.

Eu pentru viața asta-s zămislit,

tăcut,candid .

Printre femei când trec mi-e parcă jenă

și ochii cu sfială îi închid.

Oho!

Încep să-mi crească aripi, mi se pare.

Va trebui să-mi tai largi găuri la sacou,

să-mi strălucească aripile-n soare.

Sunt înger.

Numai că fumez adeseori.

Fac parte,deci,

din specia

de îngeri fumători.

Înger să fii!

Grea treabă și ciudată!

Să fii doar spirit.

Niciun dram de trup!

Și-n jurul meu,

femei frumoase trec

cu pas ușor și rar.

La ele nu mă uit deocamdată.

Sunt înger doar.

Dar nu uitați, rețineți asta bine!

Că diavolu,

o, cel mai strașnic diavol,

a fost odată înger,

ca și mine.