MIOARA BĂLUȚĂ

***

uneori trebuie să faci o pauză
cu privirea în gol să examinezi trecutul
cum ai privi o scenă pe care se alunecă

dragostea lovește încet
viața curge repede
când te aștepți mai puțin inima
pune un semn
în interiorul sufletului

mă învârt ca un nor prin dreptul soarelui
nisipul să mă facă ridicolă

scriu cu el
scriu peste el
ce bine Doamne că avem din ce trăi

 · 

Mioara Băluță s-a născut la Onești, în 1967, și locuiește în Bacău.
Este autoare a două volume de poezie: ”În cădere voi râde”, Ed. Eurostampa, 2014, și ”Partea nevăzută a lunii”, Ed. Eurostampa, 2015.

***
miroși a ars
ca și cum te-ai apropia cu arma ascunsă
te simt pentru că te târăști
te aud pentru că râsul generației de azi
te îndoaie

ești încrețiță ca o hârtie scrisă
aruncată în coș înfrântă și pătată
numai vocea pare că ar fi a unui om
liber
pierdut în împărăția lui

***
ne-ai ocupat cum invadează
un vis fragil tinerețea ne-ai înfundat
cuvinte în carne
nu te-ai întors nu ne-ai strigat
în timp ce noi tremuram pentru tine
tu ai trecut prin pielea noatră
ca o navă de război viu colorată

***

caut o energie mai puternică decât mine
o zeitate la care să mă rog uneori
frica e orice oglindă pusă în faţă

nu recunosc planeta
încep lupta cu visele
scriu poezii să nu mai rămână din mine
piatră pe piatră

am cincizeci și aș mai tăia ceva
să salvez ce se mai poate salva

***

uneori trebuie să faci o pauză
cu privirea în gol să examinezi trecutul
cum ai privi o scenă pe care se alunecă

dragostea lovește încet
viața curge repede
când te aștepți mai puțin inima
pune un semn
în interiorul sufletului

mă învârt ca un nor prin dreptul soarelui
nisipul să mă facă ridicolă

scriu cu el
scriu peste el
ce bine Doamne că avem din ce trăi