CA O RANĂ VIAŢA

În

anul

108

după

Eminescu

Am

bătut

la

porţile

cerului

Şi

drept

răspuns

Mi

s-a

dat

un

nor

Ca

o

foaie

albă

de

hârtie

Acesta

e sufletul

tău

Mi

s-a spus

Iar

sângele

a-nceput

să

mă scrie

 

Costel Zăgan

 , 

Poeme infracţionale

 O ZI CÂT O POEZIE

Doamne ninge eminescian
din cuvinte şi din amintire
ninge cum n-a nins de-un an
peste viaţa noastră cu iubire  

Din cuvinte şi din amintire
Eminescu se-ntrupează iar
o năravul nostru din nefire
îl aruncă unii ca pe-un zar  

Eminescu se-ntrupează iar
ninge cum n-a nins de-un an
îngerii dau stelele cu var
ninge Doamne eminescian 

Ning cuvinte vai şi ning tăceri
din posteritate până ieri  

Costel Zăgan

 , 

Cezeisme II

  

6Tu, Serafic Monica, Claudia Stejar şi alţi 3

3 distribuiri

Îmi place

Comentează

Distribuie

0 comentarii

Activ

Scrie un comentariu...

HAIBUN

 

HAIBUN

Cu aceeaşi iarnă, Dumnezeu ne încălzeşte pe toţi.

Fiecare însă are drept nădejde alt combustibil.

Poezia: combustibil pentru îngeri.

Numai pentru îngeri?

Ninge.

Şi văd, Preafrumoaso, 

cum hainele-ţi zboară

ca ultimele frunze ale toamnei!

Mă ia ameţeala.

Închid ochii

şi simt

dogoarea frumuseţii.

Şi-atunci,

simt

cum

îmi

iau

foc

una câte una

hainele!

Foc şi zăpadă.

Zi şi noapte.

Aici şi acolo.

Întotdeauna şi niciodată.

EU şi TU.

Paradis pierdut

între

masa de scris

şi

Patul lui Procust

Foaia albă mă arde cuvânt cu cuvânt.

femeia goală
minunea minunilor
artă de bărbat

dragostea ca paradis
dumnezeu în genuchi

Atât: restu-i poezie, pur şi simplu.

Costel Zăgan