HAIBUN

 

HAIBUN

Cu aceeaşi iarnă, Dumnezeu ne încălzeşte pe toţi.

Fiecare însă are drept nădejde alt combustibil.

Poezia: combustibil pentru îngeri.

Numai pentru îngeri?

Ninge.

Şi văd, Preafrumoaso, 

cum hainele-ţi zboară

ca ultimele frunze ale toamnei!

Mă ia ameţeala.

Închid ochii

şi simt

dogoarea frumuseţii.

Şi-atunci,

simt

cum

îmi

iau

foc

una câte una

hainele!

Foc şi zăpadă.

Zi şi noapte.

Aici şi acolo.

Întotdeauna şi niciodată.

EU şi TU.

Paradis pierdut

între

masa de scris

şi

Patul lui Procust

Foaia albă mă arde cuvânt cu cuvânt.

femeia goală
minunea minunilor
artă de bărbat

dragostea ca paradis
dumnezeu în genuchi

Atât: restu-i poezie, pur şi simplu.

Costel Zăgan