TRUPUL DOAMNE MI-A ÎNNEBUNIT

A plecat mâna de-acasă

piciorul e-n deplasare

nasului însă nu-i pasă

conștiința nu mă doare

Piciorul e-n deplasare

o ureche nu m-aude

simțurile toate-s călare

patimile toate-s ude

O ureche nu m-aude

limba tace-n altă limbă

umbra iarăși se ascunde

fața zilnic mi se schimbă

Sufletului însă nu-i pasă

că nici el nu dă pe-acasă

Costel Zăgan, CEZEISME II

COMENTARIU LITERAR

Mă întrebi dacă ploaia

face parte din poem

și-ți răspund e furtună

de altceva însă mă tem

Doamnă de vreme bună

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

CIUDAT

 Sunt

câțiva

îngeri

pe sus

iubito

Și 

vai

un

stol

de

fete

Pe

gardul

dintre

Iad

și

rai

Costel Zăgan, PRELUDII PENTRU FLUTURI, 2015

DRAGOSTEA SFĂRMÂND PATUL LUI PROCUST

Eşti liberă să-şi faci de cap cu trandafirii

să faci nudism pe plajele din tei

să-ţi acordezi cu sentimente coarda firii

să dai cu tifla celor ce-şi spun zei

Eşti liberă să cochetezi iar cu infernul

să vină Proserpina la mine să reclame

să văd cum într-o clipă m-ar bărbieri eternul

cu razele de lună de-a pururi lame

Eşti liberă să-mi deturnezi orice tristeţe

să plângi cu lacrimile într-un vers

să insulţi ninsoarea cuprinsă de tandreţe

scurcircuitând toţi sorii rămaşi în Univers

Eşti liberă să faci din voluptate-o armă

să strângi de gât tăcerea când vrea să mă seducă

să negi că lacrimile-s semnale de alarmă

iar depărtarea dragă s-o spargi ca pe o nucă

Eşti liberă să spui că paradisul locuieşte-n tine

să-mi arzi aripile şi azi la fără-un sfert

când îmi dezbrac singurătata fără de ruşine

să te iubesc şi iar să nu te iert

Costel Zăgan, Poeme de-aprins focul

PENTRU CONTRA!

 

În contra direcției de azi Românule ai grijă cu cine cazi

Citat de Costel Zăgan despre poezie, îngrijorare

5/5 (1 vot)

adaugă un comentariu

În contra direcției de azi

Românule ai grijă cu cine cazi

Costel Zăgan

POVEȘTI PARALELE

 Două pietre

stau

la sfat

doi țurțuri

se topesc

concomitent

două statui

aceeași

umbră

restul

n-o fi

cumva

Shakespeare

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE 

EREZIA UNEI TRISTEȚI

Tabla înmulțirii cu infinit a fost ștearsă

de flori Poet pus pe fugă de Bach par

don de muzica sferelor Da da vers de

Tristan Tzara punând pe gânduri litera

tura universală Băiat din pensionul îngerilor

Clovnul politic tocmai îți face semne

obscene cu mâna Este ok Copiii întorc

grădinița pe dos ca pe mănușa găurită

a doamnei educatoare Iar managerul local

fluieră după subordonați ca un cioban sadea

E comentariul său la Miorița altă capodoperă

folclorică Nu te întrista Printre atâtea bucurii

nevinovate locul ți-e asigurat Parol

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

JOI 1 APRILIE 3000

 N-am absolut niciun chef de glume Vezi

de pildă data Acum am toate motivele să

citez zicala O nenorocire nu pleacă nico

dată singură Pentru că și nenorocirea are

nevoie de îndulcitori Dacă se poate amari

Și cum adevărul nu costă nimic Nimeni

nu-l cumpără Însă o hemoragie de idei 

mi-a blocat gura

Costel Zăgan, DARE DE SEAMĂ, 2019

 

RUGA CADRULUI DIDACTIC ROMÂN

Sfârșit de an școlar flori bucurii necazuri
Premiantă nostalgia fericirea de-a ne re
peta Cartea cu ochii scoși de istoria cea
mai recentă Copii alergând printre nori și ob
stacole gratuite Profesori repetenți la materia
satisfacții profesionale Minister sub acoperirea
concediului fără plată Hai să ne unim cu toții
Poate iese cineva mă rog ceva mai ca (ne)lu
mea Căci toți ne-am cam săturat însă toți sun
tem flămânzi
Doamne
Managerul Nostru Absolut
(mna)
Nu ne lăsa pe mâna elevilor
Că ne papă cu fulgi cu tot
în pauza următoare
NB
Cine mai are zile de concediu neonorate
dacă mai are timp
s-o facă
Iar dacă
cineva nu-i de-acord
se poate abține
fără nicio
problemă
 
Amin
 
Domnule
pentru
puțin
 
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
 

 CA O RANĂ VIAŢA

În

anul

108

după

Eminescu

Am

bătut

la

porţile

cerului

Şi

drept

răspuns

Mi

s-a

dat

un

nor

Ca

o

foaie

albă

de

hârtie

Acesta

e sufletul

tău

Mi

s-a spus

Iar

sângele

a-nceput

să

mă scrie

 

Costel Zăgan

 , 

Poeme infracţionale

 O ZI CÂT O POEZIE

Doamne ninge eminescian
din cuvinte şi din amintire
ninge cum n-a nins de-un an
peste viaţa noastră cu iubire  

Din cuvinte şi din amintire
Eminescu se-ntrupează iar
o năravul nostru din nefire
îl aruncă unii ca pe-un zar  

Eminescu se-ntrupează iar
ninge cum n-a nins de-un an
îngerii dau stelele cu var
ninge Doamne eminescian 

Ning cuvinte vai şi ning tăceri
din posteritate până ieri  

Costel Zăgan

 , 

Cezeisme II

  

6Tu, Serafic Monica, Claudia Stejar şi alţi 3

3 distribuiri

Îmi place

Comentează

Distribuie

0 comentarii

Activ

Scrie un comentariu...