TRUPUL DOAMNE MI-A ÎNNEBUNIT

A plecat mâna de-acasă

piciorul e-n deplasare

nasului însă nu-i pasă

conștiința nu mă doare

Piciorul e-n deplasare

o ureche nu m-aude

simțurile toate-s călare

patimile toate-s ude

O ureche nu m-aude

limba tace-n altă limbă

umbra iarăși se ascunde

fața zilnic mi se schimbă

Sufletului însă nu-i pasă

că nici el nu dă pe-acasă

Costel Zăgan, CEZEISME II

COMENTARIU LITERAR

Mă întrebi dacă ploaia

face parte din poem

și-ți răspund e furtună

de altceva însă mă tem

Doamnă de vreme bună

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

CIUDAT

 Sunt

câțiva

îngeri

pe sus

iubito

Și 

vai

un

stol

de

fete

Pe

gardul

dintre

Iad

și

rai

Costel Zăgan, PRELUDII PENTRU FLUTURI, 2015

DRAGOSTEA SFĂRMÂND PATUL LUI PROCUST

Eşti liberă să-şi faci de cap cu trandafirii

să faci nudism pe plajele din tei

să-ţi acordezi cu sentimente coarda firii

să dai cu tifla celor ce-şi spun zei

Eşti liberă să cochetezi iar cu infernul

să vină Proserpina la mine să reclame

să văd cum într-o clipă m-ar bărbieri eternul

cu razele de lună de-a pururi lame

Eşti liberă să-mi deturnezi orice tristeţe

să plângi cu lacrimile într-un vers

să insulţi ninsoarea cuprinsă de tandreţe

scurcircuitând toţi sorii rămaşi în Univers

Eşti liberă să faci din voluptate-o armă

să strângi de gât tăcerea când vrea să mă seducă

să negi că lacrimile-s semnale de alarmă

iar depărtarea dragă s-o spargi ca pe o nucă

Eşti liberă să spui că paradisul locuieşte-n tine

să-mi arzi aripile şi azi la fără-un sfert

când îmi dezbrac singurătata fără de ruşine

să te iubesc şi iar să nu te iert

Costel Zăgan, Poeme de-aprins focul

PENTRU CONTRA!

 

În contra direcției de azi Românule ai grijă cu cine cazi

Citat de Costel Zăgan despre poezie, îngrijorare

5/5 (1 vot)

adaugă un comentariu

În contra direcției de azi

Românule ai grijă cu cine cazi

Costel Zăgan

POVEȘTI PARALELE

 Două pietre

stau

la sfat

doi țurțuri

se topesc

concomitent

două statui

aceeași

umbră

restul

n-o fi

cumva

Shakespeare

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE 

EREZIA UNEI TRISTEȚI

Tabla înmulțirii cu infinit a fost ștearsă

de flori Poet pus pe fugă de Bach par

don de muzica sferelor Da da vers de

Tristan Tzara punând pe gânduri litera

tura universală Băiat din pensionul îngerilor

Clovnul politic tocmai îți face semne

obscene cu mâna Este ok Copiii întorc

grădinița pe dos ca pe mănușa găurită

a doamnei educatoare Iar managerul local

fluieră după subordonați ca un cioban sadea

E comentariul său la Miorița altă capodoperă

folclorică Nu te întrista Printre atâtea bucurii

nevinovate locul ți-e asigurat Parol

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II